O echipă de arheologi subacvatici de la Universitatea Bournemouth a descoperit cârma primului HMS Invincible.
HMS Invincible a fost o navă de 74 de tunuri de linie a Marinei Franceze, proiectată de Pierre Morineau și lansată în 1744 în Franța, pe malul râului Charente.
La prima bătălie de la Capul Finisterre din timpul războiului de succesiune austriac din 1747, Invincible a escortat un convoi de nave comerciale când a fost văzută de o flotă britanică de 16 nave de linie.
Pentru a-i permite transportului să scape, Invincible a atacat șase nave de război britanice, dar după ce a suferit multe pierderi, comandantul francez Saint-Georges s-a recunoscut învins și și-a predat sabia amiralului flotei, George Anson, de la Royal Navy.
În 1757, Invincible a început o călătorie către Louisbourg (actuala Nova Scoția), dar o serie de evenimente catastrofale au dus la distrugerea ei pe bancul de nisip Horse Tail Sand din East Solent, între Langstone Harbour și Isle of Wight.
Locul epavei a fost redescoperit de un pescar în 1979 și a fost desemnat în conformitate cu Legea privind protecția epavelor în 1980.
Arheologii și scafandrii de la Universitatea Bournemouth și Marine Archaeology Sea Trust au început să excaveze epava în 2017, dar această piesă nu a fost găsită niciodată. Se credea că piesa s-a desfăcut de corpul principal al navei și s-a îndepărtat în timp ce nava eșua.
„Am efectuat mai multe sondaje de rutină ale fundului mării și am observat anterior o anomalie în nisip, despre care bănuiam că ar fi putut fi piesa. De atunci, eroziunea naturală a nisipului a dezvăluit mai multe dintre secretele sale și scafandrii noștri au putut în sfârșit să confirme unde era ascunsă piesa lipsă a puzzle-ului”, a spus Dr. Dan Pascoe, arheolog la Universitatea Bournemouth.
Piesa este încă întreagă și are peste 11 metri lungime. Deși pare a fi bine conservată, arheologii sunt acum îngrijorați de faptul că expunerea la elemente ar putea duce la deteriorarea acesteia, așa că acum caută investiții financiare pentru recuperarea și conservarea ei pe uscat, scrie Heritage Daily.
„Pe termen scurt, o vom îngropa cu saci de nisip pentru a oproteja de eroziune, apoi, pe termen lung, echipa noastră analizează dacă poate fi adusă la suprafață și conservată în siguranță”, a explicat dr. Pascoe.
Vă recomandăm să citiți și:
O sculptură veche a zeului mayaș al porumbului a fost dezgropată în Mexic